Fiecare român care locuiește la casă crede că grădina, eventual livada, dar mai ales casa lui sunt cele mai frumoase. La noi, în Moldova, locuințele sunt în general construite pe dealuri. Există desigur și foarte multe case aflate în lunci, pe un teren drept, dar ele nu reprezintă nici standardul modern de locuire și nici idealul din literatura lui Sadoveanu sau a lui Creangă.
Moldovenii locuiesc la deal. Oricum, majoritatea lor. Ajunge să întrebi orice constructor și vei afla că o casă poziționată în șoldul unei coline e mai frumoasă, dar mult mai scumpă decât una pe care ți-o clădești pe un teren plat. Bun, dar ce să vezi acolo? Dincolo de garduri, trebuie să fii uriaș ca să privești, pe când la deal, clădite pe terase construite de mâna omului, casele sunt ca un fagure sau ca o expoziție dacă vreți pentru toți vecinii.
Ca să-ți faci o casă pe coasta unui deal e musai să croiești din el o zonă plană, pe care proiectul tău să poată prinde viață. Nicio gospodărie nu poate exista, în sensul românesc al cuvântului, fără o zonă plată, nivelată, terasată, în care să se desfășoare viața de zi cu zi și evenimentele familiale.
De multe ori, e dificil să identifici pe o zonă de deal locul pe care îl poți nivela pentru o casă. Uneori, e chiar imposibil și atunci demisolul capătă și alte valențe. Ulterior însă, indiferent cum ar vrea proprietarul să-și definească, să-și croiască viața acolo, el are nevoie de terase nivelate, orizontale.
Acestea pot folosi unor scopuri nenumărate: poate că gospodina vrea să-și alcătuiască o seră din care să ofere familiei zarzavaturi și legume proaspete. Poate că gospodarul își dorește un grătar zidit, în jurul căruia să adune vecinii și prietenii. Și mai sunt și dintre aceia care mor să demonstreze tuturor cât de pricepuți sunt în cultivarea florilor.
Pentru a duce la îndeplinire toate astea, într-o proprietate aflată pe coasta unui deal, e nevoie de terase. Dar problema e că, deseori, multe dintre amenajări sunt deja făcute, ceea ce înseamnă că intervenția asupra grădinii trebuie să fie una discretă, care să nu distrugă ceea ce s-a clădit deja.
La „Nașu și Finu”, ne place să credem că aici e locul în care trebuie să intervenim noi.